Despre Formatia folclorica "Izvorul Izei"

Ansamblul Izvorul Izei din Sacel este coordonat de prof. Grad Gheorghe. Costumatia este deosebit de veche prin croi. Totul este facut manual, nu este nimic sintetic, este numai lana, canepa si bumbac. Prin croi costumul este de sute de ani. Costum autentic de Sacel. In Maramures fiecare comuna are costum specific. De la sat la sat difera imbinarea culorilor, pieptarul, sumanul, traista, panzaturile etc. Acest grup este deosebit de valoros cuprinzand un numar de aprox 50 de membrii, au un repertoriu bogat cuprinzand cantece pentru fiecare moment al anului (Craciun, Boboteaza, Paste, Rupt de sterpe. Are in repertoriu cantece religioase, cantece batranesti, obiceiuri de sezatoare, botejune si rupt de sterpe). O parte din membrii grupului fac parte si din corurile celor doua biserici din Sacel. Membrii grupului au varste cuprinse intre 14 si 80 de ani, cu precadere tarani.

Costumul traditional din Sacel

Ansamblul Izvorul Izei poatra cel mai vechi tip de costum pastrat in Sacel. Prin croi costumatia este veche de peste 200 de ani. Membrii ansamblului au scos la lumina de pe fundul lazilor de zestre, hainele purtate de bunicii si strabunicii lor. Costumatia este deosebita si unica totodata.Totul este facut manual din fibra naturala (canepa, lana, bumbac)iar pieptarul si opincile sunt din piele.De retinut faptul ca in trecut fiecare localitate avea propriul ei costum traditional. Costumul de Sacel se evidentiaza prin simplitate si armonie.

sâmbătă, 17 ianuarie 2009

"Mehr oder weniger" by Björn N. Reinhardt


Formatia folclorica "Izvorul Izei" apare in filmul documentar "Mai mult sau mai putin" realizat de Björn N. Reinhardt. In acest documentar este surprins momentul reintoarcerii de la manastirea din Moisei a grupului de pelerini in ziua da 15 august. Imi aduc aminte acea zi. A fost o zi frumoasa pana cand am ajus in Sacel. Spun am ajuns pentru ca atunci faceam si eu parte din grup. Eram tare suparati ca a inceput sa ploua tocmai cand am ajuns in Sacel si lumea era iesita pe la porti sa vada pelerinii care se intorc de la manastire, dupa cum e obiceiul. Ploaia a cam imprastiat lumea, iar noi veneam cantand pe drum "O, Marie". Atumci a aparut d-nul Reinhardt. Statea in ploaie si ne filma. Alerga prin ploaie si se misca foarte rapid. Ne filma fara sa-i pese de ploaie iar mie atunci mi-a venit sa rad. Nu pentru ca ne filma, ci pentru ca toata lumea din jurul meu a inceput sa-si scoata umbrelele mai mult pentru a-si proteja frumoasele haine traditionale. Ma uitam la umbrelele colorate si strambe din jurul meu si imi venea sa rad. Pe cat erau de frumoase hainele pe care le purtam pe atat erau de strambe si pocite umbrelele ce planau asupra noastra. Era un contrast intre traditie si modernitate iar d-nul Reinhardt ne filma. Ma gandeam ca suntem tare caraghiosi asa prin ploaie cu umbrelele dar se pare ca m-am inselat. Aparitia noastra in acest film documentar este cat se poate de solemna.


Am avut oportunitatea sa vizionez acest film in urma cu doua saptamani si recunosc ca l-am urmarit cu mare interes pana la final. Nastaca si Grigore sunt personajele centrale. Jumatate din acest documentar a fost filmat in Sacel, Maramures. Un film care, cu toate ca prezinta aspecte dure din viata celor doi , nu deformeaza cu nimic realitatea. Cum a gasit-o Reinhardt pe Nastaca, femeia care se adapostea sub ruinele casei sale dupa ce aceasta s-a daramat? Cred ca a vrut sa vada ceea ce noi, toti ceilalti nu vedem sau ne facem ca nu vedem.

Pe Nastaca am recunoscut-o de indata ce a aparut pe ecran. O stiam din vedere si atat. O batrana din Sacel. Nu stiam nimic in legatura cu modul in care si-a trait ultimii ani din viata.

Un film care, zic eu, merita vizionat!